Subscribe to comments with RSS.
| noradamian on Băiatul bunicuţei | |
| theo on Băiatul bunicuţei | |
| atitudini on Vânătorii de ciolan | |
| turnofftheglory on PCR – contributii originale la… | |
| georumbelul păcii … on Cardinalul roşu |
Bloguieşte pe WordPress.com. Tema: The Journalist de Lucian Marin

Jungla insectelor.
Vulturule, azi eşti crud.
Dar ce vorbesc? De câte ori nu am stat cu ochii pironiţi pe asemenea scenă? Ceva aproape de fascinaţie. Nu, nu era fascinaţie, că ar fi trebuit să-mi placă. Ceva pe aproape. Un fel de hipnoză.
Fini, la un moment dat am spus ca nu omor paianjenii. Asta este unul din motivele pentru care imi plac. Dintr-un motiv sau altul, nu suport mustele si tantarii.
Da’ oare cine le suporta?
Nu stiu cine spunea ca fiecare vietate are rostul ei pe lumea asta. Zau daca inteleg care e rostul mustelor si al tintarilor. Poate n-am fost eu o eleva silitoare?